După înfrângerea şi supunerea regatului lui Decebal, romanii s-au folosit din plin de aceste posibilităţi strategice oferite de vechile fortificaţii şi artere de circulaţie amenajate anterior de către daci. Astfel, direct în trecătoarea apărată de fortificaţia dacică de pe dealul Poguior, romanii au construit un castru cu dimensiunile de 80 x 65 m şi un zid de apărare care blochează întreaga trecătoare, iar peste cetatea dacică de pe dealul Citera a fost construit castrul pentru unitatea specială alcătuită din arcaşi palmyreni.
Preluând numele Porolisso al vechii dave dacice de pe Măgura Moigradului, bazându-se pe realităţile strategice ale zonei de trecătoare, realităţi excelent folosite de către daci, romanii edifică aici unul din cele mai importante și complexe sisteme de apărare cunoscut sub denumirea de limes porolissensis. La finalul războaielor dacice din vara anului 106 d. Chr., Imperiul Roman a cucerit şi organizat ca provincie romană teritoriul regatului lui Decebal. În partea de nord-vest a Daciei, pe Muntele Meseş, romanii au conturat şi organizat frontiera (limesul) care delimita spaţiul cucerit de către Imperiul Roman, de teritoriile necucerite şi neintroduse în unitatea administrativă a provinciei Dacia, teritorii locuite de populaţia dacilor liberi şi alte seminţii barbare (sarmaţi, vandali). Frontiera romană –limesul – Imperiului Roman de pe Muntele Meseş era constituită din cca. 60 de turnuri de supraveghere lucrate din piatră şi lemn. În faţa turnurilor, pe punctele de trecere, au fost construite fortificaţii din pământ şi lemn, cu şanţuri, valuri şi palisade de apărare, iar în spatele acestei linii de turnuri și fortificații liniare de apărare, la câțiva km. distanță, se află amplasate castrele romane de la Bologa – Resculum, Buciumi, Românași - Largiana, Romita – Certiae, Moigrad – Porolissum și Tihău pe Someș, iar castrul de la Sutoru – Optatiana asigura controlul drumului imperial Napoca – Porolissum. În faţa complexului civil Porolissum a fost identificat un val şi un şanţ de apărare pe circa 8 km. lungime.
Apărarea trecătorii Poarta Meseşană (Valea Ortelecului) a fost asigurată şi de un zid de apărare construit în piatră, identificat pe o lungime de cca. 6 km. lungime. Aceste complexe sisteme defensive construite de romani în zona Meseşului sunt comparabile cu marile sisteme de apărare construite de romani în Anglia – „Hadrian’s Wall – şi cele din Germania „Agri Decumates” sau fortificaţiile Palmyrei romane.
Datorită importanţei strategice deosebite al acestui sistem defensiv – limes porolissensis – edificat de romani în zona Porolissum, împăratul roman Hadrian, în jurul anului 120 d. Chr., când reorganizează apărarea întregii provincii Dacia, în nord-vestul unităţii administrative a provinciei Dacia, organizează subdiviziunea Dacia Porolissensis, cu capitala la Porolissum, la fel cum Dacia Apulensis îşi avea capitala la Apulum (Alba Iulia), sau provincia din sud, Dacia Malvensis, cu capitala la Malva. Având în vedere importanța strategică deosebită a apărării Porții Meseșene, a singurei trecători de vale accesibile de traversare a barierei naturale (Muntele Meseș), Imperiul Roman a construit la Porolissum o importantă bază militară pentru cei cca. 3500 de soldați din trupele auxiliare și detașamente din legiunile romane care au staționat permanent sau temporar în cele două mari castre romane și în cele 5 fortificații mai mici de tip burgus. Castrul cel mare amplasat pe dalul Pomet are dimensiunile de 300 x 240 m și este cel mai mare castru de trupe auxiliare constuit in Dacia romană, sediul permanent pentru cohorta a V-a de lingoni și coh I Britanica, iar de la începutul sec III d.Chr. a fost sediul și al trupei romane formată din cetățeni romani cohorta a III-a Campestris civium romanorum.
În castrul de pe dealul Citera cu dimensiunile de cca. 110 x 90 m a staționat o trupă specială de luptători pentru spațiile libere de pe câmpie ( cum sunt teritoriile din fața fortificațiilor de la Porolissum, spre Pannonia) trupa de arcași palmyreni aduși din Palmyra încă de la începutul sec II d.Chr. și care au rămas în continuare la Porolissum. Cunoscută cu numele de Numerus palmyrenorum sagittariorum porolissensium, unitatea avea si un detașament de arcași călăreți. Această trupă specială de ”poliție călare” prin modul său de luptă (erau foarte cruzi cu dușmani) au fost folosiți romani pentru incursiunile romanilor din ”barbaricum” pentru ai impresiona și ține sub ascultare pe locuitorii satelor din zona aflată în apropierea limesului. Mutându-i pe daci din dava lor de pe Măgura Moigradului la poalele dealului Pomet și în jurul acestuia unde romanii au construit castul cel mare, coloniști romani și băștinașii daci au edificat o așezare nouă construită după toate regulile cunoscute în lumea antică, așezare care preia numele vechi dave dacice adică de Porolissum. În jurul castului roman de pe Pomet se dezvoltă așezarea civilă în care locuiau familiile soldaților. În zona zidului de apărare al orașului au fost descoperite pe Terasa Sanctuarelor mai multe temple dintre care templul lui Dyonysos cunoscut la romani sub denumirea de Liber Pater a fost cercetat integral.
Cercetările arheologice efectuate în acest templu au pus în evidență refacerea interiorului acestui templu într-o perioadă imediat următoare plecării oficialităților romane din oraș. Cu împărțirea interiorului templului cu ziduri lucrate din monumente romane refolosite si refolosirea absidei s-a obținut astfel un interior de bazilică paleocreștină. Împreună cu astfel de piese creștine (crucea de plumb, păunul opaiț, vasul cu simboluri creștine) descoperite la Porolissum, prezența basilici paleocreștine aici in nord vestul Daciei este reprezintă unul dintre ce mai puternice argumente ale creștinismului apostolic al românilor.
Un moment deosebit de important în viața comunității daco – romane de la Porolissum l-a constituit succesul lui Septimius Severus comandatul trupei romane de la Carnuntum (Viena) din Pannonia, care și cu sprijinul soldaților romani din provinciile Dacice ( Porolissensis, Malvensis, Apulensis) a devenit împărat recunoscut de senatul Romei. Întemeietor la începutul sec III d.Chr. al dinastiei Severilor, împăratul Septimius Severus a rasplătit credința soldaților și cetățenilor de al Porolissum care l-au ajutat în ascensiunea sa, acodând dreptul veteranilor din trupele de pe limesul porolissensis să își construiască pe teritoriul armatei, al statului roman o așezare care are statutul de municipium – noua așezare este cunoscută sub denumirea cu care apare în inscripții Municipium Septimium Porolissense. La începutul sec.al III-lea d.Chr. grupând trupele romane de la Porolissum în castrul mare de pe dealul Pomet, pe locul unuia din castrele trupelor auxiliare de la Porolissum se construiește o așezare urbană nouă, cu trama stradală și organizarea internă specifică așezărilor minicipale. Noii așezări urbane dezvoltate pe cele 30 de hectare amplasate la sud est de latura dextra a castrului mare de pe dealul Pomet, i s-a descoperit și cercetat parțial forumul orașului, capitolul și macellum (piața orașului). Lucrările de construcție a noului castru mare de pe dealul Pomet și a noi așezări urbane municipale erau singur terminate la anul 214 d.Chr. când Porolissum-ul primește vizita împăratului Marcus Aurelius Antonnius (Caracalla) – fiul mai mare al împăratului Septimius Severus. Cu această ocazie sunt reparate templele orașului, inscripțiile descoperite la templul lui Liber Pater fac referire la aceste lucrări. Trupele romane de la Porolissum îi ridică împăratului o statuie ecvestră de bronz în mărime naturală, care il prezintă pe împărat în ipostaza de imperator cu salutul roman cu brațul drept întins în față Este același tip de statuie ca cea păstrată intactă la Roma și care îl reprezintă pe împăratul Marcus Aurelius. Prin amplasarea statui în fața porții praetoria a castului mare de pe Pomet, cohorta a III-a Campestris ce staționa castrul de la Porolissum își manifestă gratitudinea pentru împăratul care le-a dublat solda și care acum intră cu toate onorurile cuvenite prin poarta de onoare (praetoria) a noului castru construit sub domnia sa și cu directa sa contribuție.
Cele patru inscripții descoperite la cele patru porți de intrare amintesc de acest fapt, că împăratul Marcus Aurelius Antonnius – Caracalla - Fecit – a făcut această lucrare (castrul).
Orașul și întreaga zonă Porolissum s-a dezvoltat economic într-un mod vertiginos, profitând de cele mai bune condiții de afaceri pe care l-a reprezentat dintotdeauna schimbul comercial cu barbarii de peste limes. Produsele ceramice de lux au ajuns departe in barbaricum până în sudul Poloniei, Slovacia și estul Ungariei.
Nu e întâmplător ca la Porolissum au fost identificate mai multe ateliere care falsificau monede, sigur folosite în comerțul cu localnici. Viața tipic romană, forma mentis romana se manifestă și la Porolissum, ca o capitală de provincie, orașul și ceilalți locuitori (soldații și familiile lor), ajungeau la cca. 15000 de locuitori la momentul când împăratul Caracala și mama sa Iulia Domna ajung la Porolissum în anul 214 d.Chr. Aici se inspectează noile fortificații militare (castul nou cu incinta și porțile de piatră) si sigur se asista la spectacole care sunt pregătite și au loc în amfiteatrul roman de la Porolissum.
Amfiteatrul roman de al Porolissum la început a fost construit din lemn. La anul 157 d.Chr. sub directa comandă și sprijin financiar dat de împăratul Marcus Aurelius, a fost reconstruit din piatră. Ca suprafață a arenei, arena amfiteatrului de la Porolissum o depășește pe cea amfiteatrului de la Ulpia Traiana – capitala Daciei – colonie edificată de împăratul Traian.